Drama minorilor a căror părinți sunt plecați la muncă peste hotare. Protecția copiilor în contextul migrației

Fenomenul migrației este bine-cunoscut pentru populația din Republica Moldova. Totuși, în majoritatea cazurilor, părinții nu au posibilitatea să plece peste hotare împreună cu copiii de la bun început sau nu își doresc acest lucru, pentru că intenționează să revină acasă. Astfel, copiii rămân în grija bunicilor, a rudelor apropiate sau a altor persoane. Specialiștii sunt de părere că copiii crescuți fără părinți nu pot ajunge adulți normali. Indiferent de situația copilului, indiferent de motivele plecării părinților peste hotare, COPILUL TREBUIE PROTEJAT!

Părinții nu trebuie să uite de asigurărarea protecției și siguranței copiilor lăsați și să identifice soluții optime și individuale fiecărei situații.  De aceea, este primordială implicarea specialiștilor care vor asigura protecția acestor copii.

 

Protecția copilului în contextul migrației

Experiența a demonstrat că relația părinte-copil, în pofida remitențelor, a luat un alt contur– distanță emoțională, neînțelegere în comunicare, cerințe și așteptări mari față de părinți/copii etc. Plecarea părinților peste hotare a accelerat procesul de maturizare a multor copii prin supraîncărcarea cu sarcini și responsabilități de adult (gătit, menaj, spălatul hainelor, plata facturilor lunare etc.), îngrijirea și creșterea fraților mai mici. Copiii care la vârsta adolescenței au preluat rolul adulților nu au parcurs în mod firesc etapele de dezvoltare. În situația dată există riscul exploatării prin muncă fie din partea părintelui în grija căruia a rămas copilul, fie din partea tutorelui. De asemenea, apare riscul lipsei dorinței de a întemeia o familie, fiindu-i deteriorată reprezentarea despre viața de familie și datorită saturației precoce de responsabilități familiale. Adolescenții, în special, vor căuta afecțiunea și aprecierea nu doar printre prieteni ci și în relațiile intime premature, fugă de acasă, concubinaj, comportamente cu risc crescut pentru contractarea unor infecții cu transmitere sexuală sau chiar apariția de sarcini nedorite la vârsta adolescenței”.

Sunt însă și copii care au atribuit calități pozitive experienței de viață de a fi responsabil pentru frații mai mici sau a avea grijă de gospodărie. Unii relatează că anume această experiență i-a făcut mult mai responsabili, mai organizați, au devenit
independenți, și-au format deprinderi de viață.

Indiscutabil este faptul că un mediu familial favorabil este factorul cheie în dezvoltarea unei personalități armonioase.

Pentru ca un copil să se simtă protejat și să dezvolte sentimentul siguranței pe viitor este absolut necesar ca familia lui să îi creeze un mediu care să-i ofere securitate emoțională. În primii ani de viață, părinții sunt responsabili pentru formarea relațiilor de atașament sigur, prin a oferi copilului dragostea și respectul de care are nevoie, prin a fi disponibili, deschiși la nevoile lui și capabili să răspundă
în mod autentic acestora, mai ales în cazuri critice. Astfel, copilul știe că indiferent de situație, părinții vor fi prezenți, îl vor susține sau apăra și va primi atenția de care are nevoie. Plecarea și separarea la vârstele mici poate duce la tulburări mai grave la vârsta de adult.

Se recomandă ca familia în care se ia decizia ca unul sau ambii părinți să plece la muncă în străinătate, pentru o perioadă scurtă sau lungă de timp, să solicite sprijinul psihologilor, pedagogilor, consilierilor școlari sau al asistenților sociali din comunitate pentru a se
informa cu privire la modalitățile de pregătire a copiilor în vederea reducerii la minim a riscurilor psiho-traumatizante, ce ar putea să apară ca urmare a acestui eveniment de viață. Responsabilitate părintească semnifică îndatoririle și drepturile în îngrijirea unui copil și a bunurilor sale.

Plecarea la muncă peste hotare nu limitează și nici nu reduce din responsabilitatea părintească.

 

Ce acțiuni trebuie să întreprindă specialiștii?

E de datoria profesioniștilor să analizeze fiecare caz în parte, să încerce să determine cauzele unui anumit comportament și să realizeze riscurile la care sunt expuși copiii rămași acasă. Ulterior să colaboreze cu părinții, tutorele, sau alți specialiști pentru a oferi sprijinul și protecția necesară copilului.

Echipa de profesioniști, care include asistentul social, cadrul didactic, psihologul, medicul de familie, polițistul și autoritatea tutelară locală are o misiune nobilă – de a promova drepturile copiilor și a-i proteja de riscurile și pericolele iminente.

Toți specialiștii în protecția copiilor își asumă rolul de a oferi servicii de calitate:

• să trateze toți copiii în mod egal;
• să se asigure că, în toate acțiunile lor cu privire la copii, interesul superior al
copilului reprezintă o prioritate;
• să țină cont de particularitățile de vârstă și gradul de maturitate a copilului;
• să-i asigure copilului posibilitatea de a-și exprima liber opinia despre orice
problemă îl vizează;
• să sprijine copiii în realizarea dreptului lor de a primi o educație care să le permită
dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității lor;
• să contribuie la respectarea dreptului copiilor din comunitatea lor de a se bucura
de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot atinge și de a beneficia de
serviciile medicale;
• să asigure respectarea dreptului copilului de a fi protejat împotriva oricărei forme
de violență, neglijare, exploatare și trafic;
• să sprijine copiii în realizarea dreptului lor de a participa la activitățile recreative,
culturale, artistice și sportive ale comunității, sesizând autoritățile publice locale cu
privire la serviciile necesare în acest scop (locuri de joacă, cluburi sportive, cluburi
ale copiilor, cinematografe, teatre, biblioteci etc.)
• să permită un flux informațional continuu între specialiști, astfel încât imaginea
globală asupra situației copilului rămas acasă să fie obiectivă și completă.

 

sursa: inspirat din broșura profesioniști migrație