Informații utile pentru părinții copiilor cărora sunt diagnosticați cu TSA (Tulburări din spectrul autismului)
Muşcarea mâinilor sau a braţelor, pălmuirea, lovirea capului sunt foarte des întâlnite la copiii cu TSA. Acestea apar ca rezultat a stimulării puternice care declanşează eliberarea de substanţe ce produc eliberarea de stres atunci când sistemul nervos este supraîncărcat. Când copilul e stresat, particulele stresului se acumulează până la „punctul de fierbere” iar copilul caută stimulare puternică prin autoagresivitate sau distrugerea obiectelor, deoarece acestea eliberează sistemul nervos de stres.Pentru a reduce autoagresivitatea se pot face câteva lucruri:
1. Identificaţi cauzele stresului şi contribuiţi la reducerea acestora. Urmăriţi evenimentele care precipită agitaţia şi construiţi strategii de reducere a stresului.
2. Dacă copilul e non-verbal, încercaţi să îl învăţaţi comunicarea cu pictograme, comunicarea gestuală prin care să vă comunice cum se simte.
3. Identificaţi funcţia comportamentului autoagresiv (evadarea din sarcină, obţinerea atenţiei sau reducerea stresului). Fiecare comportament are o funcţie pentru copil: să câştige ce îşi doreşte, să scape de o sarcină nedorită, să îşi comunice frustrarea etc.). Odată determinată funcţia, predaţi un comportament alternativ.
a) Dacă copilul se angajează în comportamente autoagresive pentru a evada sau a scăpa dintr-o sarcină, identificaţi altă modalitate prin care poate obţine acelaşi rezultat (utilizarea pictogramei „Pauză“, sau să ceară ajutor).
b) Dacă funcţia este obţinerea de stimulare proprioceptivă, oferiţi alt mijloc prin care să o obţină: să muşte o jucărie de cauciuc, un tub de plastic (chewy tube) .
4. Odată ce stabiliţi comportamentul alternativ, puneţi copilul să îl exerseze intensiv atunci când e calm şi recompensaţi mult. Când copilul dă semne de supărare sau agitaţie, promptaţi comportamentul alternativ şi recompensaţi utilizarea acestuia în schimbul muşcatului. Totuşi, reţineţi că e foarte important să exersaţi comportamentul alternativ când copilul e calm. Nu se învață comportamente noi atunci când copilul e în criză.
5. Dacă copilul are control bun asupra propriului comportament, puteţi recompensa pur şi simplu absenţa comportamentului autoagresiv. Puteţi folosi o tabelă cu patru-cinci căsuţe plasate una sub cealaltă. Puneţi copilul să aleagă o recompensă, de pildă vizionarea unui anumit video… În fiecare zi la finalul căreia copilul nu s-a autoagresat, lăudaţi-l excesiv şi oferiţi-i o recompensă pe care să o amplaseze în una dintre căsuţele din tabelă. Acordaţi o mare importanţă acestui lucru şi puneţi-l să numere de câte recompense mai are nevoie pentru a câştiga dreptul de a viziona respectivul film… După completarea tabelei poate viziona filmul. Dacă într-o zi nu câştigă recompensa pentru că se muşcă sau se loveşte, duceţi-l în faţa tabelei şi arătaţi-i că nu poate primi azi recompensa, dar că îl poate câştiga mâine.
6. Dacă copilul nu are control asupra comportamentului în cauză, puteţi folosi abordarea 1-2-3. Odată ce începe să se muşte, număraţi 1, apoi 2 şi dacă nu se opreşte când ajungeţi la 3, pierde recompensa. Astfel îi oferiţi şansa de a se calma.
Dacă în cursul unei zile apar multiple incidente de autoagresivitate, încercaţi următoarea abordare: dacă are o medie de 4 de astfel de incidente pe zi, faceţi o tabelă cu patru magneţi. De fiecare dacă când se muşcă, puneţi-l să îndepărteze un magnet din tabelă. Dacă le pierde pe toate patru, atunci la finalul zilei nu îşi primeşte recompensa. Odată ce copilul învaţă să se abţină şi episoadele autoagresive se reduc la 3 din 4 pe zi, afişaţi doar 3 magneţi şi gradual reduceţi numărul acestora până la unul.